Poezie De ce plăteşti tribut?

De ce plăteşti tribut nelegiuirii

Şi te-nfăşorii în hainele minciunii?

Nu vezi că-ntine-i încă pofta firii

Şi te încearcă-adesea duhul lumii!



Atâta timp cânt nu renunţi la lume

Şi nu te-ntorci din drumul tău perdut,

Nu vei putea s-ajungi pe înălţime

Păcatul te va trage la pământ!



De ce te minţi că eşti un bun creştin?

Fără de roade n-ai să dovedeşti!

Nu poţi ca să devii un penegrin

Dacă tribut păcatului plăteşti!



Nu poţi culege roadele iubirii

De nu alergi la ceasul rugăciunii,

Nu poţi urca spre Ţara nemuririi

De nu renunţi la toată pofta humii!



Tu ai fost rob, marcat, pentru perzare

Cu semnul de robie pentru veci,

Dar cineva dinmarea Lui splendoare

Plăti un preţ să scapi de lanţuri reci



Să scapi de lumea aceasta amăgitoare

De poftele ce ea ţi le oferă,

De-acum eşti liber, poţi zbura spre soare,

Urcă mereu pe al credinţei scară!



Căci pentru tine a murit odată

Un fiu de Dumnezeu crucificat,

Să poţi ajunge-n ţara minunată

Să fii cu-Acela care te-a salvat.



El a schimbat în tine tot trecutul

Inima, gândul, cugetul şi firea,

Trăieşte dar să îţi primeşti veşmântul

Când vei ajunge-acolo-n ţara Sa!



Îmbracă-te cu-al dragostei veşmânt

Ia platoşa credinţei călăuză

Ca să rezişti prin crivăţ şi prin vânt

Să poţi ajunge la cereasca oază!



Săgeţile furtuni se vor frânge

Sub scutul marelui Mântuitor

Iar ochii tăi nicicând nu vor mai plânge

Căci ai găsit în cer un Salvator,



Atunci vei şti că ai un Dumnezeu!

Şi El are-n control orice lucrare

Cu El vei trece peste orice greu

Şi vei asjunge unde-i veşnic soare!



12.06.2009gl