Poezie E primăvară iară!

E primăvară iară,

Se aude glasul vietii,

E peste tot afară

În roua dimineţii,

N-al păsărilor cânt,

În razele de soare,

În sărutat de vânt,

În zborul de petale,

În stropul de lumină

Ce mângaie pământul,

În zumzet de albina,

Izvor de pace-i gândul.



E iarăşi primăvară

Şi peste tot îmbie,

Acorduri de vioară

Plutind pe-o păpădie.

Se-mbracă cu speranţă

Tot ce priveşti în zare,

E freamătul de viaţă,

Trezit e din visare.

Culori umplu pământul

Pictate cu iubire,

Duios răsună cântul

Ce vieţii dă de ştire.



E primăvară iară,

Şi străluciri de lună

Mistere-ncep să pară

Şoptind un: noapte bună!

Parfumuri de verdeaţă

Adie uşor în seară,

Vestind o nouă viaţă,

De pace plină iară.

Se aude veşnicia

Cântând cu duioşie

Chemare-i feeria,

Ce primăvara o ştie.