Poezie Priveşte-n ochii...

Priveşte-n ochii blânzi, senini ai noului născut,

A cărui lume toată o cuprinde într-un zâmbet.

Priveşte-n acei ochi naivi, pe care scrie Început

Şi numai dragoste şi pace va fi în al tău suflet.



Priveşte-n acei ochi vioi, ce iscodesc întrebători

Cum de pot merge drept pe o planetă asa rotundă.

Priveşte-n ochii -dornici să cunoască- de exploratori

Şi viaţa ta atunci de nou şi prospeţime abundă.



Priveşte-n ochii plini de visuri şi tainice dorinţe,

Mult prea timizi să spună ce gândesc adesea,

Priveşte-i cu înţelegere-n eşec şi laudă-i în biruinţe.

Aşa vei învăţa din nou ce-nseamnă încrederea.



Priveşte-n ochii tineri ce-şi caută neîncetat iubirea

De-a cărei frumuseţe neliniştiţi se miră şi se-ntreabă.

Priveşte-n ochii doritori să înţeleagă ce e fericirea,

Plină de sens, bogată şi senină-ţi va fi viaţa-ntreagă.



Priveşte-n ochii de părinţi ce-au obosit de-atâta grijă

În veghea lor la căpătâiul micului bolnav ce plânge,

Priveşte-n ochii îndureraţi ce le zâmbesc şi-i sprijină

Şi ai să simţi o dragoste sublimă ce-n inimă se strânge.



Priveşte-n ochii cei îmbătrâniţi de-atâta dor şi vreme,

Ce-au învăţat să plângă în tristeţe dar şi în bucurii.

Priveşte-n ochii lor cei blânzi şi vei găsi înţelepciune,

Frumos viaţa să-ţi trăieşti, alături de nepoţi, copii.