Poezie Stancaeste Isus

Ma uit cu-ngrijorare cand marea-i agitata,

Si ma intreb cu spaima:ce-i poate sta in fata?

Nimic din ce pluteste si este prins in larg

Doar sus pe stanca tare, valurile mari se sparg.



Furtuni ce misca ape, si ploile tarzii,

Talazuri mari si grele si mari intimperii,

Nimic din toate-acestea pe om nu inspaimanta.

Cand cu intelepciune omul sta sus pe stanca.



La fel cand marea vietii, loveste cu dureri

Cand lacrimi joaca-n gene si ma apas" poveri

Eu stiu ca este-o stanca, valul de ea nu trece,

Isus Hristos e stanca,... furtuna, o sa plece



Zideste-ti astazi casa, pe stanca cea de veci

Chiar daca mult te doare si nici nu intelegi,

Caci daca tu ai casa vietii sus pe stanca

Cu Isus vei ajunge sus in cetatea sfanta.