Poezie Dar Tu, ma mai auzi?

Privind la umbra unor urme , ce mi-au strivit atata

Ma pierd in prabusirea , unor vise multe si ciudate

Si simt doar disperarea unei oboseli,din lumea cautata

Dar negasita, intreb secunda , de poate o alta lume sa-mi arate!





Intreb si vantul,care stie atat de multe langa mine

De poate gandul sa-mi indrepte spre taram de vis

Caci el detine un mister atunci cand pe furisuri vine

Si-mi spun :”este capabil sa-mi aduca aievea chiar un Paradis!”





Dar…..soapte nerostite se ivesc in zarea lina

Le-aud, nedeslusind de unde vin, prin cine

Tot mai aproape, patrund in viata mea de-amaruri plina

Si parca-si fac un loc ce nu mai pleaca, nu mai vine!





Aud acum….la usa inimii rostiri tot mai variate

Ce imi indreapta calea mintii inspre Cerul cel albastru

Dar…nu spre ce se vede, sau inspre partile-nstelate

Ci numai dincolo de tot ce este ‘nalt…maiastru….



Caci....nu timpul,si nici vantul nu raspund vreodata

La intrebarile ce nu mai pier din mine

Ci numai CEL ce le-a creeat , si tine lumea toata

Mai poate stramuta ceva, sa faca noul bine!





E EL!Acelasi care m-a gasit de-atatea ori pierduta!

E EL!Cel care-aduce atata stralucire cand se-arata!

E numai EL!Isus, ACELUI care viata data mie azi ii canta

E EL!si numai EL vreau sa-mi ramana-n inima-I predata!