Poezie Gasit-am pace

GĂSIT-AM PACE...



Găsit-am pace sufletească

Pe Domnul meu când L-am aflat.

Când a-nceput să îmi vorbească

Îndată viaţa-mi I-am predat.



Până-n acel moment trăirea

Mi-a fost ruină, faliment

N-am cunoscut neprihănirea

Şi nici al dragostei torent.



Zbuciumul greu îmi da durere

(Zdrobită mi-era inima)

Lăuntrul meu avea unghere

Unde doar praf lumesc stătea...



Şi sfârtecată mi-era viaţa

De cazne grele, de păcat

Cine-mi vedea, atuncea, faţa

Credea că sunt un condamnat.



Dar El, Hristos, Mântuitorul

A luminat lăuntrul meu

Mi-a spus că-n El mi-e viitorul

Şi L-am urmat pe-al lui traseu...



Am fost pătruns de sentimentul

Ce mă lega tare de EL

Şi viitoru-mi şi prezentul

Le-am dat, atunci, blândului Miel.



Simţeam o linişte profundă

(În toată fiinţa o simţeam)

Ştiam că e a păcii undă,

Ceva real; nu mă-nşelam.



Privirea, vorba şi surâsul

Erau divine, m-atrăgeau

De fericire-mi era plânsul

Şi ochii mei spre Cer ţinteau.



Mi-a arătat cereasca ţintă

Şi I-am promis că merg spre ea

S-ajung în veşnica incintă

Unde doar sfinţii pot să stea.



Seninul ce-a pătruns în mine

De când Hristos m-a dezrobit

Izvor e pentru stări divine

Sunt transformat, sunt fericit.



Şi nu regret că-n ziua aceea

Am hotărât să merg cu El,

Cu Cel ce-a colindat Iudea

S-atragă suflete-n Betel...



Am parte-acum de satisfacţii

Ce-mi fac viaţa cânt duios

Nu mă hrănesc din imitaţii

Ci din iubirea lui Hristos.



6 Iunie, 2009