Poezie Cuvânt Ocrotitor

Cuvânt Ocrotitor



Sub umbra scutului Tău bun

Ce el mereu m-adăposteşte,

Doamne viaţa azi să-mi pun

E dorinţa-mi ce-n sus creşte!



Şi să mă prind, întotdeauna

De bratu-Ţi sfânt şi salvator,

Ce el condus-u-ma, întruna

Pe-al vieţii drum, tot călător.



Mulţumesc, Isuse Doamne!

Căci intemperii, ale vremii,

N-au putut să mă răstoarne

In viscolele, grele-ale iernii,



Şi pe cărarea...ce-am pornit

Eu mi-am găsit o mângâiere,

În Sfantul Tău Cuvânt rostit

Ce în dureri mi-a dat putere.



Tu mi-ai fost pavăză şi scut!

Tu, mi-ai păzit cărarea mea!

Şi când puteri eu n-am avut

Să duc povara ce-a fost grea,



Mi-ai uşurat-o, în rugăciune

Ce Ţi-am spus-o cu ardoare,

Din foc să ies, ca un tăciune

Sub grija Ta cea salvatoare!



Flavius Laurian Duverna

08 iunie 2009