Poezie Mireasma primaverii

Dezlantuie mireasma mugurilor fragezi

In al naturii larg nemarginit,

Cat si-n adanc de viata pamanteasca

Primavara, cu pasi domoli venind.



Noi suntem slabi acum, cuprinsi de neputinta

Dar iata ghiocelul cu firea lui plapanda

Frangandu-i mortii albe asupra-i biruinta

Din stratul rece-ncearca sa iasa cu izbanda.



Nespus de alba, foarte rece si intinsa,

Trandafirul impunator in fata ei, dar bland

Miscat de forta vietii-n el parinsa

Triumfator arunca moartea in mormant.



Suav plutea sclipind intre abis si cer

Maretul crin scaldat in sunet de viori,

Dar se trezi la viata din locul de mister

Simtind profund ai mortii cruzi fiori.



Ai bucurii ce depasesc gandirea

Cand linistit pasesti pe al tau drum

Si-nepi sa vezi acum care-i menirea

Miresmei lor si-al dragostei parfum.



Dar toate-aceste flori inmanuncheate

Vor sa se racordeze la lumina

Si-n armonie trait-au impacate

Umbra mortii neputand sa intervina.



Dar ce-ar fi ele? un samburwe de tina

La piept de n-ar fi-mbratisate de un inger

Scaldat in raze albe de lumina

Ce plin de bucurie s-a coborat din cer.