Poezie Prima iubire (1)

Multimi de ganduri turmentate spumega-n apele marii,

Iar dincolo de ce gandesc se vede lacrima zarii.

Cu valuri mari, cu vai adanci si piscuri ascutite,

Marea ascunde-n abis imagini pustiite.



Ma-nalt mai sus, plutesc usor pe-a cerului aripe,

Trec zile-ntregi si ani la rand in tot atatea clipe.

Si parca timpul s-a oprit, nu vrea sa mai porneasca,

Pe soare-n zori el s-a gandit in palmi sa-l pironeasca.



Iar norii grei stau atarnati pe-a cerului curbura

Si in al gandului ocean trimit o picatura.

Ea cobori, se contopi, dar parca dintr-o data,

Firavul picur din ocean lua un chp de fata.



Nici mai frumos,mai luminos, nici mai curat imi pare

Nu-exista chip pe Mapamond cu-al ei sa se compare.

Fiind captiv al dragostei splendori cobor de pe aripa;

As da orice sa-mi dea in schimb privirea ei.. o clipa.



O! Ce spendori,ce fascinant fior din ochi i se ridica

Doar din priviri din mine-a smuls indata orice frica.

Dinspre ocean se ridica pufos un abul care-o-nalta,

Si am simtit atunci parfum imbietor, caci imi statea in fata.



Am lepadat atunci si gand si amintiri stridente

Caci ochii-i blanzi imi oglindeau culori incandescente.

Negura si norii grei s-au risipit, iar marea zbuciumata,

Cu valuri, spume si furtuni se potoli de-ndata.



Piscurile si-au retezat a lor inalte idealuri

Si-n locul lor s-au asternut infloritoare maluri.

Iar bolta cerului divin in curcubeu stralucitor

Era un martor silentios la prima intalnire-a lor.



Timpul a scos pironul greu din soarele ce l-a rapus,

Iar lunga-mparatie-a lui s-a incheiat printr-un apus

Si-acolo unde se aflau, se auzi adanc sub stele...

"As vrea de-acum etern sa fii iubirea vietii mele".