Poezie Trei file rupte din Scriptură

Cu mintea răvăşită şi chinuit de sete

Mergea un om spre casă dar drumu-abia îl vede.

Necazurile-s multe şi-l tulbură din greu.

Dator e peste tot şi n-are .... nici un leu.



-„O! Viaţa asta e nedreaptă .Ba chiar este cumplită.

Nu are nici un sens.Nu merită trăită.”

Aşa-şi zicea în sine truditul călător

Şi gîndurile rele îl chinuiau de zor.



Cu ochii ţintă în pămînt îşi urma drumul amărît

Cînd, deodată,vede-n faţă un cocoloş mototolit.

Se-apleacă,îl desface şi dintr-o cătătură el înţelege

Sînt trei file ce au fost rupte din Scriptură.



Iar fiindcă timpu-i tot ce are, se apucă şi citeşte

Şi parcă dintr-un somn adînc Cineva îl trezeşte:

„-De eşti trudit şi-împovărat,lipsit de orice bine

Odihnă vei afla doar dacă vii la Mine.”



„-Vai!” -se gîndi drumeţul-„parcă e pentru mine scris.

Acum m-aş duce .Dar la cine?Şi cum s-ajung ,căci nu mi-a zis.”

Şi plin de nerăbdare cu-o mişcare febrilă

El desfacu in grabă şi cea de-a doua filă.



Citi cu glas şoptit,ba chiar emoţionat:

„Dumnezeu lumea a iubit.Pe Fiul Său l-a dat

Şi oricine crede-n El nu va pieri nicicînd.”

„O,Doamne ,ai Tu milă!” îşi spuse suspinînd.



Cu-n licăr de speranţă,gîndindu-se la milă

Îşi aruncă drumeţul ochii pe cea de-a treia filă:

„La uşa inimii îţi bat şi dacă-mi auzi glasul deschide-mi

Nu mai aştepta.Acuma este ceasul ca să cinăm jos pe pămînt

Şi-apoi în veşnicie!”Plîngea drumeţul murmurînd:

„-O.Doamne slavă Ţie.”



Trei file aruncate în colbul de pe drum

Au putut ca să schimbe un suflet făcut scrum

De ale vieţii griji.De-a lumii nebunie.Şi-acum

Aceleaşi file îţi vorbesc chiar şi ţie.



Cînd încercarea te doboară şi grijile te năpădesc

Trei file rupte din Scriptură mereu îţi amintesc

C-odihna,fericirea şi mîntuirea ta

Isus Biruitorul doar El le poate da.

Amin.



Gabriel Munteanu 03.08.2012