Poezie strain (1)

Incet se desprinde din neant

Sufletul ce L-ai chemat,

Ia forma si se naste

In omul ce L-ai creat,

In mielul ce-L vei paste.



Ca un strain pe acest pamant

De abia venit si aproape dus

Tanjind dupa Tara de Sus…



Inaintez ,cu pasi nesiguri prin vale

Peste tot duhoarea e tot mai mare,

Sunt mortii ce umbla,

Ma trag de haina ,in gluma,

Ma indeamna ca ei sa traiesc

Cararea aceasta grea sa o parasesc

Ei ,mortii, imi graiesc.



O ,Doamne de nu ai fii la dreapta mea

As ratacii ,mintit de-o stea

As umbla insetand dupa Tine prin pustie

As fi un mort cautand apa vie.



Dar eu stiu ca vor trece toate si eu voi trece

Va pleca lumina si voi ramane rece

Dar pana ce ma voi duce,

Imi atintesc privirea

Spe Cel de pe cruce

Ca sa inteleg Iubirea.