Poezie Ma-ntorc cu multumire

Nu am stiut atunci incotro ma indrept

Un pas mai sus am pus, spre nestiinta,

Nu am stiut atunci daca e drumul drept,

Sau daca fericit Ii voi cadea la piept

Din incercarea grea, cu umilinta.



Nu am stiut atunci ce va aduce maine,

Dar cel ce-i viu in veci, puternic Savaot

Si-a aplecat privirea si inima spre mine,

Caci eram prins in frica, in spin si-n maracine

Si am strigat: O Doamne! sunt singur si nu pot



Nu am stiut atunci puterea Lui cea mare

Si gandul mi-l cunoaste nimic nu-i nepatruns,

Dar eu ma credeam singur, lispsit de-orice scapare,

Insa mi-a aratat ca-n vremuri de-ncercare

Numai pe El sa-l am si-mi este indeajuns.



Veni momentul greu cand am stat fata-n fata

Si am cerut paharul sa fie mai usor,

Insa El stie totul, stie a mea viata,

Stie cum sa ne-ajute si sa ne dea povata

Si-n data m-am simtit cuprins de-al Sau fior.



Si m-a purtat in zbor pe varf de-ntelepciune,

Pe pagini de scriptura si-atunci am invatat

Ca tot ce este scris, ceea ce El ne spune:

"Puterea mea e mare in a ta slabiciune."

Este curat si sfant, e drept si-adevarat.



Ma-ntorc cu multumire acum la Tine Doamne

Si tot ce am mai scump pe veci iti daruiesc,

Caci ai murit pe cruce prins in 4 piroane

Si-ai dus batjocuri grele, pe cap de spini coroane

Ca sa primesc iertarea si viata sa primesc.



Ma-ntorc din nou la Tine si vreau sa-Ti multumesc

Povata Ta cea buna, cuvantul Tau divin,

A Tale mangaieri si harul Tau ceresc,

Iubirea Ta cea blanda si gand duhovnicesc

Cu noi toti sa ramana in veci de veci. Amin!