Poezie Drum spre fericire...

Cine poate sa-nteleaga

Lacrima din ochii mei?

Cine poate sa alunge

Tristetea si durerea ei?



Stau privind in departare

Si-ncerc lumea s-o-nteleg...

Am crezut ca nu e mare...

Si cu ochii mei de carne,

Am vazut doar intristare...

Totul se preface-n scrum,

Oameni care uita-adesea

Chiar pe cei din casa lor,

Si-ar dori ca-n schimb sa aiba,

Parte de iubirea lor...



Trist...oriunde-n jur, tristete!

Ne dorim senine fete

Dar cu scopuri ne-ntelese

Ratacim pe cai razlete .



Tu, prieten esti raspunsul

La schimbarea ce se cere.

Recunoaste ca trecutul

Te-a infasurat in mreje,

Si-apoi, vino la Isus

Pe genunchi in fata Sa,

El te iarta, El te schimba,

Alegerea este a ta...



Aceasta e povestea mea...

Vroiam ca lumea sa se schimbe,

Si nu credeam ca eu pot fi

Obstacolul spre fericire.

Dar cand aceasta am inteles,

Cazut-am pe genunchi in lacrimi...

Pe cati i-oi fi intors din mers

De pe a fericirii cale?



Privesc din nou in departare.

Vad fum si ceata-n jurul meu...

Dar dincolo este un Soare,

Lumina chiar din Dumnezeu!



Zambesc, si chiar de este greu,

Stiu ca Isus este mereu,

Cel ce aduce fericire

Si la necaz, si-n bucurie...



Fum, ceata vor dispare,

Lacrimi si dureri amare...



Deci, daca ai in pieptul tau

O inima ce inca bate,

Vezi daca esti pe drumul rau

Ca sa te-ntorci la Dumnezeu...



De cand eu sunt copilul Sau,

Am pace si bucurie!

Si chiar de-i ceata-n jurul meu,

Vad bine tot ce-ar fi sa vie.

In noaptea ce ma inconjoara,

Ochii credintei-i tin deschisi

Si vad a lumii maretie

Ce se reflecta din Isus

Cu raze calde de iubire...



Si-u pas cu Isus,

E-un pas spre fericire,

Un pas in Etern,

Pe-un drum de Nemurire...