Poezie Cu cerul stau față'n față

Cu cerul stau faţă'n faţă





Copleșit de îndurare, bat la poarta milei Tale;

Sunt copilul Tău Isuse, călător în lumea mare.

Îngenunchiat și smerit, la altarul de 'ndurare,

Ruga mea, Tu s-o asculți, și umila mea chemare.



Te-am simțit Isus iubit în ale zorilor simfonii,

Când prin raza rubinie, mi-ai șoptit "Sunt lângă tine!"

La orizont Te-am zărit, când soarele-a răsărit,

Cu iubire Tu mi-ai spus: "Ești copilul meu iubit!"



Prin foșnetul codrilor şi natura-mi șoptește,

Că Isus din ceruri, cu drag mă privește;

A mea rugă tămâiată cu suspin și lacrime,

Pe altarul sfânt o lași să se-nalțe.



În amiaza vieți mele, soarele dogoritor,

Mersul mi-l obosește,Tu mă 'ndemni să urc cu zor.

Anii au trecut în grabă, apusul îmi bate'n poartă,

Privirea-mi încețoșată, prin nouri Te caută.



Cu cerul stau față'n față; vreau Isuse, o speranță.

Tu îmi spui că nu sunt singur, mă'nsoțești în a mea viață;

Și prin unda înserării, îmi șoptești în dulce murmur...

Mă veghezi, mă cercetezi, prin a Duhului Sfânt susur.



Bat și azi la poarta Ta mulțumirea și lauda mea;

Te-am chemat, mi-ai răspuns; bătut-am, mi-ai deschis,

M-ai ridicat când am căzut; în dureri, cu mir m-ai uns,

M-ai ținut în palma Ta când viața mi-a fost grea.



Doamne, ascultă-ne pe toți, mângâiere să trimeți,

Credința să ne-o mărești pentru slăvile cerești;

Vindecare dă bolnavilor și belșug celor lipsiți

Iar când Tu vei reveni, du-ne Doamne'n veșnicii.