Poezie Dorul meu

Dorul meu



Zilele trec si duc tot mai sus,

Un zbucium, o frunza batuta de vant,

Un suflet ce singur se zbate plangand

Si striga spre Isus de pe pamant.



-,,Tu cel ce marirea o ai peste nori

Tu dai stralucirea si viata de apoi,

Tu faci sa rasara, o floare, un pas,

Tu dai din putere si viata in glas.



Tu nu lasi minciuna nici tristul vesmant,

De greu si pacate aici pe pamant.

Ca sus pe Golgota Tu le-ai ingropat ,

In sange ce a curs si s-a revarsat.



Tu dai izbavirea in ochi ne privesti,

Eu strig inspre Tine Parinte ceresc.

O lasa-mi fiinta sa stea-n fata Ta,

Sa-ti spuna dorinta din inima mea.



Ca Tu rupi zagazul si vi in curand,

Si sigur vedea-voi pe Domnul cel Sfant

Dar pana e clipa, din nou Te astept

Sa fi langa mine, sa Te simt la piept.



Nu duce departe privirea ce-o ai,

Indreapt-o spre mine asa cum erai,

De sunt pacatos de am atipit,

De ochiul fugar eu l-am ratacit.



De nu pot mai multe sa-ti spun prin cuvant

Si astazi Te chem cu lacrimi cazand

Tu cel ce pe nori pasesti ca apoi,

Privesti inspre mine in grele nevoi.



Da-mi viata izbanda privirea in sus,

Da-mi haina mai alba s-o am o Isus

Si fa-mi legatura sa simt dragostea,

Sa nu stiu ce-i ura in viata as vrea.



Tu cel ce Cuvantul il lasi pe pamant,

Sa deie putere la cel suspinand,

Asteapta-ma Doamne sa vin ma grabesc,

Intorc a mea viata spre Tatal Ceresc.



Ca eu doar pe Tine Te am pe si in gand,

Tu imi dai putere si pacea oricand.

Dar poti sa o iei sa plece in jos,

Ca tarna sa fiu fara de folos.



In fata eu astazi, stau si Te-astept,

Spre Tine imi bate inima-n piept,

Vreau sa fim una, sa mergem Isus,

Sa simt adierea din harul de sus.



Clipele trec si duc far ragaz,

Din multele zile trecute- necaz

Dar una ramane acum pe vecie,

Cel care vrea cu Isus sa vie.





AMIN