Poezie Mai lungă-mi pare calea

Mai lungă îmi pare calea

Acum, la întors acasă

Decât atunci când am plecat;

Atunci dealul ca şi marea

Le vedeam la cota basă

Nimic nu era greu şi'nalt.



Atunci când eu cu-adevărat

În lumea mare am plecat

Nimic nu-mi părea lung sau lat;

Totul mi se părea că-i plat

Nici prea mare sau înalt

Nici că-i mic sau că-i prea vast.



Dar acum la-ntoarcere

Mult mai greu mie îmi este;

Inima-i grea, n-am tragere

Totul e strâmt, n-am trecere

Parcă mă dor şi oasele

Şi mai lungă calea-mi pare.



Dar, cu ajutorul Domnnului

Şi după sfântă voia Lui

Iată, capătul drumului;

Căci ajutor El dă oricui

Rău, nu se-ntâmplă nimănui

Dacă-i sub îndrumarea Duhului.



Şi dacă lungă ţi se pare

La'ntors acasă a ta cale

Vino cu mare'ncredinţare

Cu dorinţă arzătoare

Şi spune-I Lui tot ce te doare

Dă-I Lui poverile tale.



El te va umple de'ndurare

Va pune totul în mişcare;

Dealul îl va preface'n vale

Muntele-un deal mai mare

Netezeşte-a ta cărare

Uşurându-ţi a ta Cale.



A.N

28.05.2012 Răcăşdia