Poezie Pe ultimul drum

Pe ultimul drum





Azi, cand venit-am s-o conducem

Pe sora, pe ultimul drum,

As vrea aminte sa ne-aducem

Cum se ruga ea pan-acum.



Ii multumea lui Dumnezeu

Cel sfant si drept, ca o iubeste

Si chiar si-n boala ei, mereu

Recunostea c-o intareste.



Regrete-avea ca pe pamant

N-a biruit intotdeauna

Si n-a putut trai mai sfant

Atunci cand se-ntetea furtuna.



De-aceea nici nu inceta

Sa ceara Domnului iertare

Si langa El se bucura

Cand iarasi capata-ndurare.



Cand i-a fost greu, nu s-a sfiit

Sa spuna si in adunare,

Ci-n umilinta s-a smerit

Cerand credinta si mai mare.



Apoi, in fiecare zi

Cand ne strangeam cu toti la ruga,

Ea se ruga pentru copii

Ca Domnu,-n haru-i sa-i ajunga



Sa fie cu toti credinciosi,

Sa se intoarca la credinta,

Sa fie drepti si bucurosi

Ca Domnul le da biruinta.



Ea nu-i uita nici pe nepoti,

Ci-i amintea plangand, in ruga,

Sa fie mantuiti cu toti,

In mana-i, Dumnezeu sa-i stranga.



Acuma, insa, a plecat

La Domnul, la odihna-i lina.

Si chiar de-ati plans, v-ati intristat,

Atunci, cand Domnul o sa vina,



Daca veti fi toti credinciosi,

O s-o-ntalniti pe-a voastra mama.

In anii vostri cei frumosi

Slujiti-i Domnului cu teama.



Iar fratelui, care-a ramas

Fara tovarasa de-o viata,

Ii spunem: "Ea s-a dus acas',

Iar in cereasca dimineata,



Cand toti cei sfinti vor invia,

Cand Domnul nostru se va-ntoarce,

O va aduce si pe ea

Sa fiti pe veci, cu toti in pace".



Speranta asta sa va dea

La toti, o dulce mangaiere

Acum, la despartirea grea

S-aveti credinta si putere



Sa treceti peste orice-amar,

Sa biruiti orice durere,

Isus va dea iertare, har,

Speranta si multa putere.





1 iunie, 2009