Poezie Isus era

Era Isus





In noaptea care ma atrage

Singura-n odaie,

Eu simt ceva ca se petrece,

In jur ca o vapaie.

Si ma trezesc pe o alta poarta,

Ca am trecut cu bine,

Pluteam usor la nesfarsit ,

Si cineva ma tine.



In lanuri mari din val de raze,

Se derula misterul,

Atat de sigur ma gaseam,

Cand strabateam eu cerul.

C-am fost in sus,

C-am trecut poate,

De-un prag ce nu se vede,



Eu nu stiu ce-i atat de mare,

Ca iata ceasul a batut,

Si totul in jur tresare.



Apoi nici tare, nici prea jos,

Dar nici in soapta anume,

Un glas ma intreba duios:

-Ce faci aici crestine?



N-ai somn adus? tu nu cunosti,

Un cantec de –adormire?

Ca nu-l repeti si nu arati,

C-astepti a lui venire?



Poate pe Mine ma cautai,

Cind ai trecut in noapte,

Pe langa Mine tu pluteai,

Invaluit in soapte?



N-ai vazut un cor maret

Cum imi canta Oseana?

Si multe glasuri mai de pret,

Se inchinau intruna!



Pe unde umbra se oprea,

Facea o cale scurta.

Se intorcea in fata mea,

-Ia seama si asculta:



Eu te-am privit agale,

Cum savurai misterul,

Te-am insotit pe cale,

De jos, ca sa vezi cerul.



Azi, tu ai aici in fata,

Vointa si Cuvantul,

Alege care vrei in parte,

Sa-ti fi azi vesmantul,



Si-ncet, vorbind se departa,

Dar mai privi spre mine,

In ochi iubirea se vedea,

C-a suferit in Sine.



Eu, atat am inteles

Ca Domnul ma iubeste,

Si dintre oameni m-a ales,

Ca asta o doreste.

AMIN