Poezie Poemul Lui

Noi rataceam prin vai de neiubire

Si fiecare isi vedea de drumul sau...

Ne risipeam tot ce-am avut odata,

Departe...,intr-o tara-ndepartata

Fara nadejde, fara Dumnezeu...



Dar, a venit nemarginit Iubirea:

Coboara langa noi, pe triste cai,

Ne cheama-acasa: cer si bucurie

Ca versurile intr-o poezie,

Ca firele de grau, copiii Sai!



As vrea si eu, din coltul meu anume

Sa fiu un vers in marele Poem

Sapat in inima-I si palme pe vecie

Si peste care, h a r si i n d u r a r e, scrie.

Cu dorul tot si inima, Te chem!



Cu fiecare clipa mai aproape de chipul Tau,

Mai mult asemeni Tie,

Nevrednici insa o comoara-aleasa

Si fii si fiice langa Tine-acasa,

Nedespartiti, ai Tai pe vesnicie!