Poezie Unul langa altul

UNUL LANGA ALTUL





Mergem împreună,

Pe vreme rea, vreme bună.

Unul lângă altul.

Eu cu Împăratul.



Urmărind firul vieţii,

În răcoarea dimineţii,

Văd două urme de paşi,

Pe-al vieţii drum rămaşi.



Privesc în urmă,

Să desluşesc fiecare urmă.

O urmă mai mică, alta uşoară,

Pe drumul lung, ce ochi-mi măsoară.



După o vreme, o urmă lăsată,

Mai adâncă, mai apăsată.

Mă-ntreb: Ce s-a întâmplat?

M-a părăsit al meu Împărat?



Şi-mi fac un calcul,

Crezând că e al meu pasul.

Am mers o vreme, împreună,

Era soare, era vreme bună.



Apoi au venit norii grămadă,

Şi-au şters urma să nu se vadă.

Sau am mers singură eu.

Şi m-a părăsit Domnul meu.



Nu, aşa ceva nu se poate,

El stă mereu aproape.

Când îmi era mai greu,

M-a sprijinit tot mereu.



Şi acum unde-s paşii Lui?

De ce nu văd urmele Lui?

A...! Sunt pe braţe purtată,

De aceea-i o singură urmă lăsată.

Sunt urmele pașilor Lui,

Slăvit să fie Numele Domnului.



Amin!