Poezie Cercetare (4)

Când m-ai chemat cu dragostea de Tată,

Să mă întorc la Tine pe deplin,

De n-am răspuns chemării, adânc predată,

Mai cer putere şi… mă'nchin!



Dacă nu umblu drept în calea mea

Şi nu fac tot ce sunt datoare,

Când judec şi rănesc pe cineva

Mai dă-mi lumină să fiu simţitoare.



Dacă a lumii noastre bogăţie

Şi banii, mă atrag cu forţa lor,

Te rog, arată-mi calea spre Împărăţie

Să nu îmi pierd credinţa şi să mor.



De sunt nepăsătoare'n a mea cale

Iar vorba mea, răneşte'n jur,

Mă'mbogăţeşte Tu cu ale Tale

Cuvinte sfinte, ce nu sună dur.



Aproapele-mi pe cale de-a căzut,

Iar eu l-am judecat nesimţitoare,

De inima, adânc nu m-a durut,

Te rog Părinte drag, să-mi dai iertare.



Când grijurile vieţii mă frământă

Doar pentru cei din casa mea,

Vorbeşte-mi Tu, prin Cartea Sfântă

Şi pune'n ochii mei lumina Ta.



Dacă mă'ncântă a omului părere

Şi mă feresc de cruce'n calea mea,

O Doamne, limpezeşte a mea vedere

Şi dă-mi putere să Îţi pot urma.



Dacă în rugăciune, adânc nu mă smeresc

Când cer a Ta putere, Sfinte Tată,

Iar grijurile lumii mă robesc,

Cu sfânta Ta lumină, Calea mi-o arată.



Zilnic mă ajută să mă cercetez

Ca Harul Tău să curgă'n mine

Pe această Cale sfântă ce-o urmez

Ajută-mă să nu mă pierd de Tine.



Amin

Zalau, 2 August 2012