Poezie Imi vine un gand...

Imi vine un gand...

Privesc la cei ce au de toate

Si-mi vine alt gand...

"Parca la mine nu se poate!"



Ma doare si mi se pare,

Ca la ele nu pot sa ajung...

Mi se pare,ca am picioare,

Dar prea scurte ca sa parcurg,

Acea ,,distanta chinuitoare,,...

Oare trebuie sa plang???



Ma-ntorc si privesc,

Stau si chibzuiesc,

Alung ce-i rau,departe

Si ma rog:"Abate-mi privirea de la lucruri desarte!"



De ce oare privesc,inapoi si la altii?

De ce nu caut imparatia Ta,inainte de toate?

Cand,daca deschid larg ochii,

"Sa Te laud pe Tine",am motive nenumarate?



Se pare ca am privit in gol,

Spre lumea de tina si namol...

Si am uitat de nestemate

Si de comorile adevarate...



O clipa spre Egipt m-am dus...

Si mi-am dorit sa fiu ca lumea...

Dar Duhul-Sfant,atunci mi-a spus,

Ca,lumea,are stricaciunea.



Si de vreau "praz" si "usturoi",

Atunci sa ma-ntorc inapoi,

Dar calauza mea,El nu-i!...

Atunci,cui ma inchin eu,cui?



Dar nu ma-ntorc...are dreptate!

Ce vreau sa fiu? In Egipt,rob?

Sau vreau sa umblu-n libertate?

Si nu ma-ntorc...are dreptate!



Mi-a spus ca-s fiu de Imparat,

Ca sunt stapan,pe lucruri...toate!

Si stiu ca este-adevarat!

Ca pot umbla in libertate!



Privit ca un necunoscut...

Si totusi,cunoscut prea-bine...

Ca un sarac,nepriceput...

Si totusi,stapanind prin Tine!



Te laud azi si-n veci,caci vezi!

Te laud azi,pe Tine,Ava!

Iti multumesc,caci tu lucrezi

Si peste mine-Ti reversi "slava"!



Cu harul Tau m-ai imbracat,

Sa pot sa iau in stapanire,

Tot ce cu talpa am calcat,

Tot ce mi-ai dat Tu,din iubire!