Poezie Trezeste-te tarana

Sunt in lume si treburile merg cam prost

Privesc in jur si vad ca n-are nici un rost

Sistemul lumii e tare depravat

Multimii ce merg pe-un drum intunecat



Ici colo pare sa rasara o lumina

Venita poate chiar din patria Divina

Ce-aduce-n suflet pace si speranta

Si-ineaca amara,cruda aroganta



Putin sau tot mai rar vezi bucuria

Ce-aduce zambetul frumos si energia

Ce te trimite dincolo de a ta stare

Spre-o raza de iubire-n-departare



Ca niste cai salbatici in goana lor nebuna

Alearga aceasta lume,uitand de partea buna

Pe care Inteleptii Cerului ne-o spune

Ca fara de Hristos,e doar desertaciune



Ca omul fara minte ma las cuprins de valuri

Si sting a mea speranta,uitand de-al meu Tezaur

Ce poarta Universul pe bratul Sau puternic

Si ma pastreaza-n viata prin Fiul Sau Cucernic



O,De-ai cunoaste taina pastrata in lumina

Ce ar putea atunci legat sa te mai tina?

Pamantul cu-a sa glorie si-ar pierde stralucirea

Si va Domni pe veci,Acel ce e IUBIREA



Cu-adevarat aceasta-mi este fericirea

Sa simt cum al meu suflet capata nemurirea

Sa vad cu ochi de carne a Cerului Marire

Si Tronul de-ndurare cuprins de-a Sa iubire



Trezeste-te tarana ! cazi in genunchi si-asculta

Asa vorbeste Domnul: Nu este vreme multa

Peste intreaga lume va fi o incercare

Si doar cel ce asculta ramane in picioare.

Amin