Poezie Presiunea lumii

PRESIUNEA LUMII...



Suntem expuşi la tot felul de unde

Ce vin din atmosfera lipsită de cântări

De nu ar fi Lumina, desigur, ne-ar pătrunde

Şi-ar naşte-n noi dezastre, nu binecuvântări.



Nu doar dintr-o parte suntem noi atacaţi

De pretutindeni vin duhuri împotrivitoare

Iar obiectivul lor? – surori şi fraţi

La care să le fure credinţa arzătoare.



Din lume sunt lansate concepte şi idei

Şi-i mare presiunea ce vine să ne rupă

De sfânta părtăşie; să devenim atei,

Să ne-ataşăm, apoi, de o lumească trupă.



Ispite-n pribegie există la tot pasul

Păcatul stă la pândă, e gata de atac

Noian de făr’delegi există-n tot oraşul

Şi nu prea mulţi fac Tatălui pe plac.



E crudul adevăr: sunt mulţi acei ce vor

Să pună-n noi sămânţa deznădejdii,

Să ne despartă de-al nostru Salvator

Şi să ne dea o cupă plină cu primejdii.



Învăţături nefaste, filozofii drăceşti

Ne bombardează zilnic cu forţa lor abjectă

Sunt farse şi minciuni, mulţime de poveşti

Ce vin din iad de la sordida sectă...



Şi nu e de mirare: am fost avertizaţi

De Fiul Jertfei că-n lumea pribegiei

Vom fi sfidaţi, loviţi şi tracasaţi

Şi-asalturi vor lansa torentele urgiei.



Din micile ecrane, sau chiar din cele mari

Otravă vine, zilnic, de ţi se face greaţă

Infernul îşi trimite perfizii emisari

Să pună în fiinţe o stare ca de gheaţă.



De-aceea e nevoie, tot timpul, să fim tari,

Mai tari ca valul ce-aduce apăsare,

Să ne-nmplinim solia fiind mai buni stegari,

În lumea de nevoi să fim lumină, sare,



Şi e nevoie-aici, în valea cu probleme

Să nu uităm, cumva, menirea ce-o avem

C-aşa putea-vom dejuca perfide scheme

Ce vin spre noi învăluite ca-ntr-un ghem.



Vigoarea sufletească nu o luăm din stări

Ce n-au nimic de-a face cu dumnezeirea

Ci din Cuvântul vieţii ce dă iluminări

Şi ne convinge să ne-mplinim menirea.



Spre a putea respinge potopul unui veac

Ce îşi lansează solii să ne cotropească

Există doar o cale, există doar un leac:

Mereu să ne hrănim din hrana sufletească...



De stăm în Adăpostul cu fundament solid

Vom fi păziţi de colbul acestor vremuri rele

Chiar legiuni să vină se vor retrage-n vid

Iar noi văm înălţa cântare către stele.



Furtuni grozave, boli în stare nu vor fi

Să ne strivească dorul de-a fi-n eternitate

Pe Cel ce e Stăpân, întruna,-L vom sluji

Ca să avem în luptă curaj, tenacitate...



Împresuraţi de oşti ce vor să ne distrugă

Cunoaştem bine pe Cel ce ne-a creat

Prezenţa Lui îi pune pe duşmani pe fugă

Şi ne ajută să păstrăm ce ne-a încredinţat.



E tare presiunea, dar El e cel mai tare

Pârjolul când apare ne poartă-n palma Lui

Ne dă avânt spre ţel divina-ncredinţare

Că vom sosi-n curând pe plaiul Cerului.



Suntem expuşi la mii şi mii de unde

Venind din mediul lipsit de Duhul Sfânt

Dar în Cetatea tare noi ne putem ascunde

Acolo e nădejdea ce trece de mormânt.



21 Mai, 2009