Poezie O vorba dulce langa intelepciune...

O vorba dulce langa-ntelepciune,

Zdrobi-va inimi si oase de minune.

Sa nu vorbesti asa-ntr-o doara...la-ntamplare,

Ci-a ta vorbire,sa fie cu har si dreasa cu sare.

Atunci,intelepciunea,va creste peste tine

Si oamenii vor indrazni sa stea de vorba cu tine.



Nu-i repezi cand vin sa-si spuna of-ul!

Ci spune-le ca Domnul ii iubeste

Si pentru ei ,va fi trecut potopul

Si vor vedea cum soarele sclipeste.



Si de te plictisesc cu-a lor gandire

Si ne-ntelegere si razvratire,

Nu te certa cu ei si nu-i impunge,

Caci in final,iubirea lui Hristos din tine- i va strapunge



Si de te judeca,ca nu esti bine,

Nu-i lua in seama si uita in graba!

Tu intra-n odaita ta si-ncuie usa dupa tine

Si pentru a lor calauzire,tu te roaga!



Iar Tatal tau din ceruri,ce vede in ascuns,

El iti va da rasplata si raspuns.

Si de-i umbla-n a Lui calauzire,

Cu lepadare de sine si daruire,



Vei fi ca roua intr-un loc uscat,

Vei fi ca ploaia pentru pamantu-nsetat.

Si vei aduce roada pentru vesnicie,

De-aceea scriu astazi pe-aceasta hartie...



Ca sa te-ncurajez sa umbli uns...

Si in tacere sa astepti al Lui raspuns.

Tu..., fii acela ce sta in spartura,

Ca sa opresti suvoiul ce vrea sa faca ruptura!



Tu sa nu lasi ca zidul sa se surpe,

Sa cada si sa se darame!

Caleste-ti vlaga si-oteleste-ti bratul,

Sa fii biruitor in asta lume!



Fii ca plugarul care astepta rabdator,

Privind nu in prezent...,ci-n viitor!

Caci ploaie va veni si va uda,

Apoi samanta va-colti,va creste si insutit roduri va da.



Si vei vedea,ca nu degeaba ai lucrat,

Ca nu degeaba ai luptat...

Si-ncrezator ai asteptat,

Caci iata!...vine timpul,sa iesi la secerat!

Vei strange-n snopi recolta si te vei bucura,

Caci stii ca nu-n zadar fu osteneala ta.



Amin!