Poezie Slavă Domnului (1)

Slavă Domnului



Iubita Mea copilă,Eu stau la căpătâi

Rămâi aşa plăcută,la dragostea dintâi

Împarte-ţi bucuria în orice loc tu mergi

Fi sare şi lumină pe unde tu alergi.



Strigă Numele Meu de slavă,

În dragoste,mărire,glorie şi laudă

Să ştie toţi că-Mi,sunteţi rod ales

Căci Eu...din ceruri vă veghez!



Pe toţi vă vreau în Duhul sa-Mi fiţi una

Din mâna Mea,în ceruri să primiţi cununa

Glasul de-L ascultaţi,nimeni nu va fi pierdut

Chiar dacă...,cel rău la Mine v-a vândut.



Doar Eu,voi avea în ceruri puterea

Cu Fiul Meu,de-a împarţi iubirea

Ce prin fapte,în faţa Mea le meritaţi

Dacă...Cuvântul sfânt,voi îl asculţi!



-Tu poporul Meu,din crăpătura Stâncii

Care Mă strigi,chiar şi-n puterea nopţii

Prin rugile ce-s puse,de-o vreme la Altar

În vorbele plăcute,ce Eu le-am dat în dar.



Tu-n crăpătura Stâncii, te-ai ascuns

Şi ceri acolo-n lacrimi,Domnului Isus

Ca El,Milă şi-ndurare...încă să mai fie

Pentru toţi acei,ce Numele nu-L ştie!



-Tu stai şi mijloceşte,rămâi aşa cum eşti

Şi strigă-Mă pe Mine în limbile cereşti

Şi-ai să primeşti în noapte...drept răspuns:

Că Eu,te am cu Mine,te ţin atit de strâns.





Amin,Amin!