Poezie Am auzit...

Am auzit pe mulți spunând:

„Isus nu sfărâmă zăvorul.

El bate însă-ncet și blând,

dar tu deschizi, nu Salvatorul !”



Odată însă-n viața mea,

Isus vârând prin ușă mâna,

mi-a zis: „Eu, totuși, pot intra,

căci Eu sunt Domnul, tu țărâna !”



Dar n-a intrat. Și-am plâns cu-amar,

ne-nțelegând: de ce nu vine ?

Dar El n-a vrut, ca un tâlhar,

să tragă fierul pus de mine...



Când I-am deschis, era târziu.

El dispăruse-n umbra serii.

Orașu-ntreg părea pustiu.

Și m-au lovit pe drum străjerii.



Abia în zori ne-am întâlnit

în Ghetsimani, pe o cărare ...

El, Cel nemărginit,

iar eu... țărâna cu zăvoare ...



O, frate drag, Isus e blând,

El stă la ușa ta și bate.

El poate s-o sfărâme-oricând.

Dar dragostea din El ... nu poate...