Poezie Era o seară caldă atunci

Era o seară caldă atunci cu cer senin şi liniştită

Aşa de încântător într-un apus frumos de soare

În culori de curcubeu câmpia toată împodobită

Scăldându-se în frumuseţea florilor de primăvară.



Sufla un vânt gingaş cu un susur zglobiu şi blând

Împrăştiind în jur parfum îmbătător de sălcioară

Iar de undeva se auzea un glas aşa duios, plăpând

Acorduri dulci de farmec pline în sunet de chitară.



Se rostogolia-n oglinda lacului ce strălucia în zare

Dirijind splendoarea norilor ce pluteau măreţ pe cer

Iar în ritmul de amurg răsună melancolic o cântare

Reverberând încet un cântec tandru, blând, stingher.



Curgea domol şi liniştit o preafrumoasă melodie...

Şi se părea că pentru o clipă timpul parcă s-a oprit

Se prefăcu-se toate-n jur în dezmierdări şi armonie

Reflectând de sus al stelelor albastru un rece infinit.



Cânta o tînără... luminată în razele argintii de lună

Dar deodată vocea ei plăcută i se prefăcu-se în plâns

Vărsându-şi jarul inimii lui Dumnezeu în rugăciune

Durerea amară şi focul ce-i ardea în sufletul aprins.



Ea îşi lăsa-se atunci încetişor chitara... înlăcrimată

Şi pe genunchi se prăbuşi-se jos în hohote plângând

Din adâncul inimii cu mâinile spre ceruri ridicate

Cerea iertare în rugăciunea ei... cu ochii lăcrimînd.



Se făcu-se o linişte-n răcoarea serii şi o tăcere adâncă

Doar zumzetul de greieraşi se mai auzea şi un suspin

Cu un dor fidel de veşnicie inima îndurerată se avântă

Predându-şi viaţa în mâna Dumnezeului cel sfânt, divin.



Se întuneca-se... căci un nor învălui-se mândra lună

Şi un vânt zglobiu se mai plimba foşnind prin frunze

Iar tânăra aceea încă mai plângea şi suspina întruna

Încet echoul repetându-i taina rugăcunii de pe buze...



* * * * *



E greu să urci atunci când toţi în jurul tău uşor coboară

Pe drumul Golgotei, pe urmele însângerate a lui Hristos

Când cerul este scopul tău spre veşnicie doru-ţi zboară...

Spre măreţile splendori eterne, spre tot ce este mai frumos.



*******