Poezie Banutul pierdut in Casa

Banutul pierdut in Casa







E duminica si mobilul sun-a desteptare

Dar te-ntorci pe-o parte sa mai dormi un pic,

Si-asa, nu te grabesti s-ajungi la adunare

Ca doar, nou sub Soare nu-i nimic !





Iar cand dai sa te ridici din asternut,

Te-ntrebi:”Sa merg sau nu? Oare ce sa fac?

Acasa, nu prea am nimica de facut…

Dar nici nu stiu cu ce sa ma imbrac!”





Intr-un final, alegi cu tact din garderoba

Ceva frumos, sa se-asorteze la costum

Si-abia cand oglinda te aproba…

Pornesti increzator la drum !





Intri la jumate si te-asezi strategic in adunare,

De preferat ar fi cat mai in spate,

Sa ai o privire de ansamblu cat mai mare,

Si sa nu fi deranjat, daca se poate !





Observi ca, ceasul rugaciunii-i pe sfarsit

Iar tu te uiti la cei ce se roaga cu suspin,

Nu te rogi, dar te feliciti c-ai venit…

Si cand ruga se incheie, spui si tu Amin !





La predica, repede te mai plictisesti

De aceea, scoti mobilul sa-l mai butonezi

Ca altfel trece timpul si nici nu atipesti,

Dar tu ramai crestin, desi ti-e greu sa crezi !





La final, sari peste rugaciunea de multumire

Si printre primii dai buzna repede afara,

Ca sa ai timp sa pui la cale cu fratii o iesire,

Ca doar e cer senin si primavara !





De multa vreme singur te-amagesti

Fugind de Domnu-n adunare,

N-ai vrea azi sa te opresti,

Din felul tau desert de alergare ?





De nu esti nascut din nou dupa Scriptura,

Degeaba faci parte dintr-o familie crestina,

Asta nu te poate mantui, te rog iesi de dupa zgura

Si lasa-te gasit, sa ai parte si tu de lumina !





~Amin~