Poezie Ce-aşteaptă Dumnezeu de la noi?:

CE AŞTEAPTĂ DUMNEZEU DE LA NOI?



Ce-aşteaptă sfântul Tată de la noi?:

Mai mult respect, mai multă închinare.

Suntem de multe ori, în suflet, goi

Fiind învăluiţi în neagra-nceţoşare...



Aşteaptă de la noi mai multă hărnicie

În lucrul sfânt, pe-ntinsul Lui ogor

Să facem slujba cu curaj şi vrednicie,

Să mergem des la apa eternului izvor.



El vrea să stăm pe Stânca nemişcată

S-avem stabilitate în lumea de pribegi

În luptele vieţii s-avem armura toată,

Să fim buni luptători şi ne-ntrecuţi strategi,



Să fim curaţi în gând şi în purtare

Să răspândim în jur aroma vieţii noi

Nicicând să nu fim prinşi de nepăsare

În lumea de dureri, ispite şi nevoi.



Suntem, adeseori, învăluiţi în teamă

Şi-am vrea să ştim ce rele vor mai fi

Şi-atunci ne întristăm şi nu luăm în seamă

C-al lumii Creator păzeşte pe-ai Săi fii...



Dar El ne vrea încrezători în braţul

Care ne-a scos de-atâtea ori din foc,

Ne-a mângâiat, ne-a dezlegat din laţul

Ce ne ţinea captivi în starea cea de şoc...



Ne cere ascultare de legile divine

Nu doar formalitate în slujba ce o dăm

Să dăm la semeni tot ce se cuvine,

Când vin necazuri să nu ne tulburăm,



Să nu cârtim cînd vine încercarea

Ştiind că ea creează-n noi tării

Să nu slăbească-n noi încredinţarea

Nici idealul viu al sfintei datorii...



Aşa ne vrea Cel ce-a creat natura:

Să fim deschişi la stările cereşti

Să nu uităm, nicicând, ce dă Scriptura

Şi nici ce pot să dea pornirile lumeşti.



De împlinim în fiecare zi cerinţa

De-a fi ce fost-am plămădiţi să fim

Putea-vom ţine vie străduinţa

Spre ţinta nemuririi, întruna, să suim.



gc/13 Mai, 2009