Poezie Inima mamei

Era baiat frumos la chip si blind,

El a venit acasa azi oftind;

Si mama-sa, vazindu-l suparat,

L-a strins la piept, pe ochi l-a sarutat

Si-a zis, privind cu drag in ochii lui:

- "Tu ai ceva pe suflet si nu-mi spui!

Parca te temi ca-ti mustru gindul tau,

De ce nu-mi spui? Nu vezi cit este de rau?!"

Si ea plingea, cum plinge fiul mic,

Si-a plins si el, si n-a raspuns nimic.



Sa-i spuie mamii! Da, cind a plecat

De la iubita lui, el, revoltat,

Venea nebun si dus d-un singur gind

S-ajunga linga ma-sa mai curind,

Sa-i spuie tot! Dar cind a fost in prag,

Cind ma-sa a privit la el cu drag,

A stat pierdut in loc - o, lasul ce-i!

Azi il ardea privirea cald-a ei,

Si bratele care-l stringeau cu dor,

Azi il durea cu-mbratisarea lor,

Si toata vorba mamei il durea -

Si silnic el s-a smuls de linga ea.



El a fugit de ma-sa. Abatut,

O-ntreaga zi pe lunci el s-a pierdut

Si la iubita lui el se gindea,

Si la cuvintele ce le-a zis ea:

"Eu voi iubi pe unul dintre toti;

Din pieptul mamei tale, daca poti

Sa-mi dai tu inima - al meu vei fi!

Voiesc un talisman! De voi iubi,

Sa fiu iubita! Vreau sa stiu cum esti,

Eu cer un singur semn ca ma iubesti!"

Si el s-a ingrozit de-acest cuvint!

Ea-si bate joc de ce-avea el mai sfint!

Si, ca de-un demon, el s-a rupt de ea,

Dar o iubea nebun, el o iubea

Mai mult acum - fara-nteles

Vorbea cu sine, si gemea mai des;

Si se-ngrozea de gindul ca-ntr-o zi

Aceasta fata-l poate birui.

Sa-si piarda mama-n chip atit de las,

De doua ori sa fie ucigas!



Si-a doua zi s-a dus si-a intrebat

Pe draga lui, dar ea si-acum i-a dat

Raspunsul vechi. Si el gemea plingind,

Si nu putea sa fuga d-acest gind -

Si noua nopti cu gindul s-a zbatut

Si-n urma-a dus iubitei ce-a cerut.



El n-a putut sa plinga, si-ar fi plins,

In mina tremurat tinea, dar strins,

Odorul drag, o inima - si-a cui?

Aceasta este rasplatirea lui!

Ea l-a iubit, ca ochii ei, si blind

Plingea cu el cind il vedea plingind,

Si si-ar fi dat si viata pentru el:

Si-acum o rasplateste-asa misel!

El nu mai are mama. El a pus

Iubirea unei fete mai presus

De-a mamei lui - ce mult a dat,

Si-n schimb el nu stia ce-a cumparat!

Fiori simtea cum il ineaca reci;

Ii rasunau blestemele de veci

A mamei, numai soapte fara glas,

El o simtea venind cu pas de pas

Pe urma lui, el o vedea plingind,

Cu degetul spre dinsul aratind -



Si-atunci, d-atitea ginduri abatut,

Impleticindu-se, el a cazut

In drum, tinindu-si talismanul strins

La piept. Si-un glas amestecat cu plins

A rasarit atunci induiosat,

Si plin de-o mila dulce l-a-ntrebat:

- "Tu te-ai lovit, iubitul meu? Sa-mi spui!"



Era inima moarta-a mamei lui.