Poezie Da-mi, Doamne!

Da-mi, din Tine,

Te rog,

Iubire de semeni

Si foc.



Vreau sa arda focul iubirii

In inima mea.

Vreau sa dispara fibrele firii

Si pornirea cea rea.



Da-mi iubire din iubirea Ta,

O bunatate ca bunatatea Ta,

Intelepciune din intelepciunea Ta,

Rabdare ca rabdarea Ta.



Da-mi lumina pe cararea mea,

Bucurie in ziua cea rea,

Pacea izvorata din inima Ta

Si putere in lupta cea grea.



Coboara-te azi din zenit

Cu putere si slava,

Ridica-mi sufletul zdrobit

Alina-mi inima bolnava.



Pe rani supurande

Tu imi pui balsam

Si mainile Tale blande

Ma mangaie iar.



M-ai asezat pe stanca

Ce n-o puteam ajunje.

M-ai zidit in Cetatea cea Sfanta,

Iar undelemnul Tau, capul mi-l unge.



Eu sunt ca o cetate

Zidita din ruine,

Plina de lumina si pace,

Aparata de Tine.



M-ai zidit ca un far

In lumea-ntunecata.

Mantuirea mi-ai dat-o ca dar

Si o viata schimbata.



Te laud pe Tine,

Maret Ziditor!

Te iubesc, Isuse,

Al meu Salvator!