Poezie Vorba neprihanitului

VORBA NEPRIHANITULUI



*****

De-ţi păzeşti gura, îţi ocroteşti sufletul

De cursa perfidă a întunericului.

În visteria inimii strângi zenitul,

Din dragostea ce dă pace cugetului.



Buza nepotolită cu vorba hidoasă,

Dispreţuitoare, varsă din plin veninul,

Şi lasă moartea zâmbind orgolioasă,

Într-o inimă amară ca pelinul.



Gura neprihănită e izvor de viaţă,

Cu vorbă înţeleaptă, cuvinte alese,

Ce-şi poartă zâmbetul iubirii pe faţă,

Şi-n lumină cuvintele-s cu sare drese.



Cel rău nu ţine la sfat, se ia la harţă,

Îşi varsă ura fără nici o oprire.

El poartă-n piept o inimă de ghiaţă,

Cu ochii, de-ntuneric, prinşi în orbire.



O inimă tristă ce-n durere geme,

De vorba iubirii este vindecată.

Cu o vorbă duioasă spusă la vreme,

Inima-n suferinţă e-mbărbătată.



Limba ta să fie ca argintul ales,

Clinchet cristalin cu-nvăţături alese,

Să-ţi fie vorba blândă, sfatul cu sare dres.

Şi din lumină Sfântă, dragoste vei ţese.



Nu fi grăbit ca să-ţi deschizi iute gura,

Înţeleptul îşi stăpâneşte vorbirea.

Fii cumpătat, pune la gură măsura!

Nu lăsa să ţi se dezlănţuie firea.



Înfrânează-ţi limba de la început,

Cu vorba nechibzuită poţi nimici.

Cel cu duhul potolit e un priceput,

De nu eşti cumpătat, sigur vei zdrobi.



Curmă cearta înainte de a se-nteţii,

Nu uita! Numai ura spune: „loveşte!”

Soarbe din plin din Izvorul vieţii,

Dragostea, ce îţi spune blând: „iubeşte!”



Amin!