Poezie Cum aș putea eu spune?

Cum aș putea eu spune acum c-am isprăvit

Când am atâta încă spre bine de-mplinit?



Când sunt atâtea drumuri ce încă nu le-am mers,

Atâtea lacrimi încă ce nu le-am plâns sau șters.



Când sunt atâtea case în care n-am intrat

Și inimi lângă care n-am plâns sau n-am cântat,

Atâtea ne-mplinite trimiteri sau chemări

Și taine către care nici bănuiesc cărări,

Și gânduri căror încă nu le-am țesut vesmânt,

Și arderi datorate Divinului Cuvânt,

Și lepădări neșterse de-aprinsul plâns amar,

Și jertfe neaduse Cerescului altar,

Și-atâtea datorate mustrări sau mângâieri

Spre vorbele ușoare sau grelele tăceri,

Neîmplinite-acelor cu care am un drum

Prin umbra și lumina aceluiași "acum".

Ce tristă-nștiințare sunt perii cei cărunți

Când calea încă-i lungă iar pașii prea mărunți.



Cum pot să zic că-s gata, o cum pot să zic

Atâta datorie - și n-am plătit nimic.