Poezie Tu-mi înlături îndoiala

Tu-mi înlături îndoiala

Inimii ne-ncrezătoare

Când mă-nfrânge grea ispita

Și de vina mea mă doare.



Când furtuni învolburate

Îmi întunecă privirea,

Un cuvânt al Tău îmi poate

Lumina nemărginirea.



Când de seceta se uscă

Tot hotarul meu în jale,

Într-o clipă mi-l învie

Revărsarea milei Tale.



Tu-mi ești hotar iubirii,

Neclintire-ncredințării,

Adâncime-nțelepciunii

Și răsplată ascultării.



Temelia vieții mele,

Inimii comoara toată -

Tot ce nalț și tot ce dărâm

E spre slava Ta curată.



Cât ar curge râu de lacrimi

De cântări și rugăciune

Sute de vieți, Isuse,

Tot n-aș mai sfârși a-Ți spune.