Poezie Doar Tu, Doamne!

NUMAI TU, DOAMNE!



*****

Am căutat iubirea cu mare-nfrigurare,

Frigea inima de dor nespus, s-o găsesc.

Pulsul inimii mele în infinită visare,

Căuta aripi de zbor, spre plaiul ceresc.



Când dimineaţa alungă a nopţii durere,

Atunci simt cum TU, veghezi credinţa.

Celor ce se încred în Tine cu putere,

Tu dăruiești a păcii hrană, pocăința.



Sufletului smerit în căință, dai eliberarea,

Scoți la lumină chiar și pe cel din groapă.

Eram zdrobită, mi-era viața ca fierea,

Şi-mi era tare sete, dar nu găseam apă.



Trântită-n şanţ de oboseală şi durere,

Rănile adânci îmi sângerau abundent.

N-aveam putere să mă ridic din cădere,

Mulţi priveau, dar gândul le era absent.



Au trecut mii nepăsători, pe lângă mine,

Nici strigătul meu sfâșietor nu i-a oprit.

Inima strivită n-aștepta nici un bine,

Eram terminată, c-un ţipăt abia auzit.



Nimănui nu-i păsa, c-am căzut în leșin,

Nimeni să vadă starea mea, n-a venit.

Doar Tu, Te-ai îndurat de-al meu chin,

Numele Tău Sfânt, fie în veci Slăvit.



Am înţeles cum iubirea Ta s-a îndurat,

Cum un plan divin îmi dăruia mântuirea.

Cum iubirea, sufletul mi-e descătuşat,

Din jertfa pe cruce ce-mi dă izbăvirea.



Numai Tu Doamne, Te-ai îndurat de mine,

Numele Tău Sfânt, Isus, fie în veci Slăvit.

O veșnicie Isus, vreau să stau lângă Tine,

Fie Numele Tău în veci de veci Prea Mărit.



Amin!