Poezie Să trecem vămi...

Să trecem vămi...



Adu-Ţi aminte Doamne că suntem ai tăi,

Cu rele şi cu bune pe ale vieţii căi,

Ajută-ne cu pacea în suflete crescută,

Să trecem vămi spre-a mântuirii poartă!

***

De noaptea e lungă, cu cartea închisă,

Un ochi se mai zbate sub pleoapa învinsă,

Când ceasul odihnei de mult a bătut,

Hoinarele gânduri acasă mi-adun.



La vremea miezului de noapte,

C-o strălucire ce-n cuvinte nu încape,

Începe cu iubire inima să cânte,

O rugăciune Trinităţii Sfinte.



Spre Acel ce-a împărţit credinţa,

Iertând tâlhari ce-şi arătau căinţa,

Lumină ochilor l-a orbi a dăruit,

Şi suflete ca neaua ne-a albit,



Ne-a şters cu sânge curs din trupul Său,

Greşelile ce-atârnă-n fapte greu,

Şi teama ne-a schimbat-o în iubire,

Promisu-ne-a ca dar suprema mântuire!



Izvor năvalnic fără de oprire,

Din ceruri vine, veche moştenire,

În sufletul golit lumină pătrunde,

Si arde blând pe-altarul rugii calde.



Umila-mi rugăciune este semnul,

Tăcută cum în noapte este somnul,

Fiind credinţei păzitoare armă,

Adâncul inimii nu lasă ca să doarmă...

***

Adu-Ţi aminte Doamne că suntem ai tăi,

Cu rele şi cu bune pe ale vieţii căi,

Ajută-ne cu pacea în suflete crescută,

Să trecem vămi spre-a mântuirii poartă!



06.05.2009