Poezie Iubire, nici nu știu să spun

Iubire, nici nu știu să spun

ce bună-ai fost cu mine,

căci harul tău cu cât l-adun

mereu mai mare-mi vine.



Îmi ceri o jertfă, pare foc

și-mi tremură privirea

dar ea-i doar tainicul mijloc

prin care-mi dai sfințirea.



Îmi ceri un iad pe-un Paradis

și-un praf pe-o avuție

îmi ceri o clipă cât un vis

și-mi dai o veșnicie.



Îmi dai o cruce - și mi-o iei

c-o dragoste voioasă

căci cea mai grea din partea ei

asupra Ta apasă.



Îmi ceri un dar, - îl dau voios

și de-unde-l iau, tot crește

căci înmiit mi-ntorci, prisos,

de nu se mai sfârșește.



Îmi ceri doar dragostea să dau

c-o inimă grăbită

și-n veci apoi tot iau și iau

- și unda-i nesfârșită.