Poezie La rastignire

Din zbaterea vremii, din vechiul tumult,

O lacrima clara purtata de vant

Atinge lumina venita de sus,

Lumina ce arde pe culme: ISUS.



Si lumea haina, purtata de duhuri

Zdrobeste cu vorba, loveste cu biciul,

Iar sangele cald, nepatat, fara vina

Tasneste spre ei, dar ei sunt fara mila.



Privirea lui Isus, scaldata-n iubire

Tinteste privirea-ti cea plina de ura

Dar oare te-atinge caldura-i divina,

Sau piatra din suflet devine o stanca?