Poezie Doamne, să nu pot vreodată

Doamne, să nu pot vreodată

S-arunc crucea și să fug

Nici de-ar trebui viața

Să-mi jertfesc arzând pe rug.



Să nu-mi pot abate pașii

De pe urma Ta nicicând,

Nici pe-ntreaga lumii slavă

Pacea inimii să-mi vând.



Nici să pot să-nchid vreodată

Ușa mea de vreun sărac

Nici să-mi pot deschide gura

Când Tu-mi poruncești să tac.



Să nu-mi pot schimba credința

Cea dintâi pe nici un crez

Nici cuvântul primei lacrimi

Să nu pot să nu-mi păstrez.



Să nu-mi pot uita trecutul

Nici să-mi chinui frații mei

Nici să-mi pot privi strămoșii

Fără să mă nalț spre ei.



Doamne, să nu-mi calc pe steagul

Nici pe conștiința mea

Nici să-mi poată scoate geamăt

Chiar durerea cea mai grea.



Ci cu orice bir de lacrimi

Și de sânge-adus din greu

Jertfa mea să-și-nalțe fumul

Tot mai drept spre Dumnezeu.