Poezie O, omule ce ai ajuns....

O, omule ce ai ajuns!

-Frumoasa creatura-

Un chip de lut zbarcit si slut

Si plin de atata ura.



Pe unde treci tu lasi mereu

Atata suferinta.

Darami si strici ce Dumnezeu

Ti-a dat spre folosinta



Natura geme si suspina

E-atat de-nspaimantata!

Si fata ei acum si-o ascunde

E asa de intristata!



Acest pamant a fost creat

Un loc de fericire

Ca sa traiasca-n bucurii

Si desfatare-oricine.



Dar mana ta cand ti-ai intins

Ca sa iti fii tu rege

Acest pamant fu atunci cuprins

De amar si far'delege



Si uite unde ai ajuns!

In valea de suspine.

Doar chin si vaiete ai smuls

Din cei de langa tine.



Atata suferinta e...!

Atata nedreptate....!

Peste tot sunt gemete

Si-atatea inimi sunt uitate.



Si florile stau triste acum,

Natura-i apasata

De-atatea munci cate a dus

Si de razboaie date.



Tu omule, nu pretuiesti

Nimic din tot ce ti-a fost dat.

Condus de-o sete de venin

Doar sange ai varsat.



Dar intr-o zi sa va sfarsi

Amara suferinta.

Si pentru tot tu vei plati

Cu-ntreaga ta fiinta.



Caci Dumnezeu ce e Stapan

Din mana ta va cere

Tot ce ti-a dat pe acest pamant

Ca sa-l pazesti de rele.