Poezie Sfinţii

Sfinţii

de Mihail Dimitriu

poet şi scriitor creştin



Încă mai există sfinţi; (2 Cor. 7.1)

N-au un trai aşa sonor. (Matei 6.1-2)

Mijlocind în ruga lor, (1 Tim. 2.1)

Ei sunt paşnici şi cuminţi. (Iacov 3.18)



Liniştiţi şi rugători, (1 Tim. 2.1-2)

Împlinindu-şi rostul lor, (2 Tes. 3.12)

Neştiuţi de mult popor, (Matei 6.3-6)

Uiţi de ei adeseori. (Is. 32.18)



Sfinţii, azi, sunt tot mai rari, (Ps. 14.2-3)

În schimb, sunt mulţi teologi, (Luca 20.4)

Învăţaţi şi demagogi, (Matei 23.3-8)

Înţelepţi şi cărturari. (Matei 23.2)



De-ar umbla Domnul Isus (Ioan 9.40)

Printre ei, i-ar dojeni, (Matei 23.13-35)

Iară ei, cu viclenii, (Matei 22.15-22; Luca 11.53-54)

L-ar dori din nou străpuns. (Ioan 19.6)



Şi la mulţi ce-n frunte-s puşi, (Ioan 10.12-13)

Azi, cu greu poţi să găseşti (Ioan 3.9-10)

Trăsături dumnezeieşti; (Ioan 9.40-41)

Sfinţilor le sunt opuşi. (Matei 5.20)



Dumnezeu este-n acel (Ef. 3.17)

Ce-i smerit, modest, supus. (Ioan 5.44)

El ţinteşte cerul, sus; (Fil. 3.20)

Lumea-l crede mărunţel. (Luca 16.20-22)



De la sfinţi să învăţăm, (Evrei 13.7)

Să trăim frumos şi sfânt, (Rom. 13.13)

Dup-al Domnului Cuvânt, (Ps. 119.133)

Ca sfinţii să ne purtăm. (1 Petru 1.15)



Răsplătiri să nu dorim (Matei 6.2,5,16)

Cât suntem pe-acest Pământ; (Matei 5.12)

Împlinind Sfântul Cuvânt, (Iacov 1.22)

Sfântu-n lume-i anonim. (Ioan 3.8; 1 Ioan 3.1)