Poezie Rob bun si credincios.

Luca 17:10 Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: "Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem."



Adesea-n graba noastra trecem ,

Cu pasii apasati si grei,

Peste micuta furnicuta,

Care munceste pentru-ai sai.



Nu ne uitam sub pasii nostri,

Ca-i mica si neinsemnata

Si prea putin de ea ne pasa,

Caci viata nu ni-e afectata.



Ce poate face ea ,micuta,

Cum ne-ar putea ea afecta,

Cu ce-ar putea sa ne raneasca,

Sau,ce-ajutor ne-ar putea da?.



De aceea , cu calcaiul nostru,

Adesea o strivim si moare;

Sau ,o lasam in agonie,

Nu stim ca si pe ea o doare.



Vezi c-o surata mai miloasa

Se-opreste si-o cerceteaza,

Apoi o ia si-o duce-acasa

Si ,poate, rana i-o panseaza.



Ea si-a lasat faramitura,

Pe care-n spate o cara

Si s-a oprit sa cerceteze

Pe sora ei ,cu rana sa.



Sa urmezi exemplu-acesta,

Sora draga si tu frate,

Sa te-opresti din alergare

Si sa te asezi deoparte.



Sa privesti l-aceia care

Sunt saraci,fara-ajutor

Si n-au ce pune pe masa

Pentru copilasii lor.



De la Domnul ai primit

Multa binecuvantare,

Dar El poate ca s-o ia

Si sa dea la cel ce n-are.



De aceea ,e mai bine

Sa dai tu din cei al tau,

Ca sa nu-ti ia tot ce ai

Milostivul Dumnezeu.



Nu crede ca esti prea sus

Si ca e obositor

Sa te-apleci spre-aceia care

Au nevoie de-ajutor.



Cerceteaza pe-acel' care,

E ranit si sangereaza,

Ofera-i o vorba buna,

C-acest lucru,mult conteaza.



Nu uita ca-n viata aceasta

Astazi urci,maine cobori,

De aceea este bine

Sa-ti aduni alte comori.



Sa-ti aduni comori in ceruri,

Care sa nu putrezeasca,

Molia sa nu le -atace,

Si nici sa nu rugineasca.



Caci numai asa lucrand,

Tu "rob bun" te vei chema

Si,la Dumnezeu ,o data,

Fi-vei in odihna Sa.