Poezie Copiii Tăi

Au adormit copiii Tăi pe cale

La fel ca ucenicii din grădină,

Trezeşte-i Doamne pe acei din vale

Şi prin furtună, ţine-i Tu de mână,



Ca pe copilul fără siguranţă

Ce primi paşi cu frică i-a pornit,

Umplei o Doamne iară-şi de speranţă

S-ajungă-n Canaanul mult dorit!



E noapte şi cărarea-i şerpuită

Pământul este plin de bifurcaţii,

Arată-ne cărarea Ta cea sfântă

Ca să scăpăm de orice complicaţii!



Sunt multe drumuri pe acest pământ

Şi omul este liber să aleagă,

Dar unul singur duce la Cel sfânt

Şi de acela dragostea ne leagă!



Pe acel drum nădejdea ne împinge

Să ne grăbim, vremea e pe sfârşit,

Cu siguranţă-n ceruri vom ajunge

Căci lângă noi e Cel ce ne-a iubit!



Pe acel drum credinţa ne-a pornit

Şi ne-a umplut de marea siguranţă,

Că vom ajunge-n ceruri, negreşit,

De vom umbla noi numai prin credinţă,



Ai lucrători ce sau oprit în vie

S-au moleşit, nu vor să mai muncească,

Trimite Doamne duhul lui Ilie

Să scoată-afară firea pământească!



Neghina parcă acoperă pământul

S-a înmulţit prin holdele bogate!

Când Oare va veni Secerătorul

Să facă iarăşi pe pământ dreptate?



Îngrijorarea bate pe la poartă

Şi mulţi creştini ai Tăi i-au descuiat,

Dar nu mai pot afară să o scoată

De nu vii Tu cu harul Tău bogat!



La om apare semne de-ntrebare

Oare va reveni Isus pe nor?

Mulţi la Cuvânt Tău nu-i dau crezare

Şi astfel pier fără de Salvator!



E vremea de pe urmă a trezirii

Iubitul meu nu fi ne-ncrezător,

Căci va veni-ncurând ceasul răpirii

Cu Domnul poţi să fii nemuritor!



De vine pe la poarta vieţi tale

Cuvinte de-ndoială şi de frică,

Tu să fii tare pe-al credinţei cale

Chiar dacă munţi-n cale se despică.



Iar de auzi o voce îngerească

Ce îţi vorbeşte cu un glas duios!

Deschide-i inima s-o cucerească

Să scoată-afară tot ce-i dubios!



Atunci vei traversa uşor pământul

Şi vei munci cu drag pentru Cristos

Iar la sfârşit, El îţi va da veşmântul

Trăind cu El în cerul glorios.



02.05.2009gl