Poezie Nu, nu cădem de oboseală...

NU, NU CĂDEM DE OBOSEALĂ...



Nu, nu cădem de oboseală

Către Cer, cu-avânt, suind

Seva din Cuvânt hrăneşte

Sufletul şi-al nostru gând

Luptăm cu gândul la răsplată

Şi ştim c-om fi învingători

Nu renunţăm la Adevărul

În care-avem sfinte comori.



Desigur, slujba nu-i uşoară

Din iad vin oşti să dea atac

Există multe opoziţii

Ce pagube enorme fac

Păcatul pândeşte la uşă

Să ne învingă, să ne ia

Acea încredinţare sfântă

Şi multă groază să ne dea.



Iar cursele ce sunt în cale

Sunt puse cu un scop precis

De fiii din adânci tenebre

Să nu sosim în Paradis

Imense valuri ne-nconjoară

Şi-s gata, gata să ne ia

O, bătălia nu-i uşoară

Dar credem în Eterna Stea!,



Ea dă Lumină când tenebre

Ne-nvăluie în mreaja lor

Simţim o dragoste fierbinte,

O dragoste de blând Păstor

Iar truda grea e vindecată

De ale Lui atingeri moi

Păşim încrezători pe cale

Spre viaţa veşnică de-apoi.



N-abandonăm terenul luptei

Motive nu-s şi nu vor fi

În slăbiciuni şi-n neputinţe

Stăpânul vieţii ne-a-ntării

Ne-aşteaptă Sus cununa slavei

Şi-ai noştri fraţi plecaţi demult

Nu, nu cădem de oboseală

Învingem val, torent, tumult.



La cârma vieţii e Viteazul

Ce ne conduce spre Liman

Urmăm în toate vorba Lui,

Urmăm strategicul Lui plan

Ce proaspete metode are

Să ne mai dea imbold pe drum!

Iubirea Lui creează-n noi

Putere, tihnă şi parfum.



1 Mai, 2009