Poezie N-am pe nimeni...

N-am pe nimeni...



N-am pe nimeni, ’n-astă lume

Doamne spre-a-mi încredinţa

Nici durerile, nici bucuriile

Pe care, le poate da viaţa,

Doar Ţie, Ţi le pot spune

Când mă plec în rugăciune!



N-am pe nimeni, ’n-astă lume

Cui să mă destăinuiesc,

Când poveri multe m-apasă

Şi sufletul mi-l zdrobesc,

Doamne, doar Ţie-n audienţă

Ţi le spun, şi cer clemenţă!



N-am pe nimeni, ’n-astă lume

Să-şi ia timp ca să m-asculte

Când valuri izbesc în mine

Prin cercări grele şi multe,

Ce-asupra-mi se năpustesc

Şi din greu mă copleşesc!



N-am pe nimeni, 'n-astă lume

Să-mi asculte plângerile,

Şi-n dragostea-i răbdătoare

Să-mi vadă şi-nfrângerile,

Numai Tu, o Domnul meu,

Mă priveşti, în ceasul greu!



Flavius Laurian Duverna

01 august 2012