Poezie Şi totuşi ...

Şi totuşi ...

de Mihail Dimitriu

poet şi scriitor creştin



Planeta e-n grea suferinţă: (Matei 24.8)

E bocet, sunt boli şi nevoi. (Matei 24.7)

Şi groaznica morţii sentinţă, (Matei 24.9)

E zilnic prezentă în noi. (Matei 24.10)



Şi totuşi, mai e pocăinţă; (F.A. 17.30)

Şi unii mai iau în serios (Apoc. 3.8)

Scriptura în orice privinţă, (1 Cor. 4.6)

Rugându-se-n mod conştiincios. (1 Tes. 5.17)



Azi spectrul terorii, pluteşte (Matei 10.21)

În multe ţinuturi pe glob; (Matei 10.23)

Şi prinde mereu ca-ntr-un cleşte (1 Tim. 4.1-2)

Fiinţe, făcându-le zob. (Matei 24.15-21)



Şi totuşi, mai este credinţă, (Luca 18.8)

Şi Domnul mai este slăvit, (1 Tes. 4.16-18)

Şi totuşi, mai e stăruinţă, (F.A. 1.14)

Şi Duhul, mai este primit. (F.A. 2.38-39)



Azi, dragostea greu mai răzbate, (Matei 24.12)

Prin negura urii din jur; (1 Ioan 3.15)

Malefice, negre armate (1 Petru 5.8)

Strivesc tot ce încă e pur. (2 Tim. 3.1-7)



Şi totuşi, mai e câte-o soră, (Rom. 16.1-2)

Ce-a ei mântuire iubind, (Ps. 40.16)

Ea uită de sine, şi oră, (2 Tim. 4.2)

Pe Domnul, mereu preamărind. (Ps. 70.4)



Făţarnicii, azi se cocoaţă (Matei 23.1-6)

În fruntea a câtor mai mulţi; (Matei 23.7)

Vor plată pe ceea ce-nvaţă, (Ioan 10.12)

Chiar de la cei goi şi desculţi. (Matei 23.14)



Şi totuşi, mai e câte-un frate, (Luca 2.25-27)

Ce stă strâns de Domnul lipit, (1 Cor. 6.17)

Din rugă el nu se abate, (Luca 21.36)

Veghind, să rămână smerit. (Ef. 4.2)