Poezie Dragostea...

Dragostea...

Adanca,Sfanta,mare-a ei nemasurata,

Nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodata,

Ar fi fost pe veci o noapte peste lumea asta toata...

N-ar mai fi inflorit un zambet nici pe-o fata-ndurerata

N-ar fi nici o rana-nchisa, nici o lacrima uscata,

Nici o inima de mama, ori de frate, ori de tata.

Lumea n-ar fi aflat ce-i dorul si sarutul niciodata...

Nici o inima cu alta astazi n-ar mai fi unita;

Ar fi fost un gol si-o noapte, si-o tristete nesfarsita.



Ca n-ar mai fi fost in lume niciodata vre-o putere

Ca sa poata-aduce-n inimi,cat de cat apropiere!

N-ar fi fost nimica-n stare vrasmasia sa le-o-nfranga

Si sa poata laolalta macar doua sa le stranga

Ca-n acele doua piepturi cu-o unire-adevarata

Doar o inima sa simta, sa suspine si sa bata...



Ah, cat ai facut ca-n lume sa rasara a Ta iubire

Cata binecuvantare ai adus in omenire!...

- Ca de-ar vrea acuma lumea pentru ea sa-Ti mutumeasca

Si-ar aduce munti de jertfe Darul Tau sa-l rasplateasca

Si alti munti de multumire, de suspin, de rugaciune,

Nu un an, ci-o vesnicie sa se inalte si

s-adune...

N-au sa poata niciodata

In de-ajuns sa-Ti multumeasca...



Numai cand ar vrea Isuse, cei iubiti, sa Te iubeasca

Si Ti-ar da Oceanul vesnic al iubirii date,

Picatura fericita a iubirii lor curate -

Doar aceasta ar fi o jertfa vrednica de-a Ta iubire!...