Poezie Credinţă testată

CREDINŢĂ TESTATĂ



Credinţa noastră e testată

Prin încercări şi valuri mari

Ne vrea puternici bunul Tată

Să fim pe cale temerari...



Ne vrea să fim la înălţime

Când dau năvală oşti din iad

Să-ndepărtăm orice asprime,

Să-i ridicăm pe cei ce cad...



Ne vrea la post, la datorie

Să fim, întruna, veghetori,

Să fim o bună mărturie

În lumea plină de orori.



Adeseori avem credinţă

Ce-i zdruncinată de vreun vânt

De frământăre, neputinţă

Şi nu avem spre Cer avânt,



Iar altădată-i clătinată

De îndoieli mai mici, mai mari

Parcă uităm că sfântul Tată

Ne-a-nvrednicit să-I fim stegari...



Dar suferinţa şi cuptorul

(Cuptor încins de şapte ori)

Ne leagă mult de Creatorul,

Ne-arată calea către sori...



El intervine când talazul

E gata, gata să ne ia

Când dă asalt, din plin, necazul

Şi ne-ntrebăm: „cum vom scăpa?”



Suntem testaţi mai des, mai rar

Conform cu sfânta-I hotărâre

În calitatea-I de Olar

Lucrează-n noi desăvârşire,



Şi-n urma grelei încercări

Încrederea în noi sporeşte

Urmează binecuvântări,

Lăuntrul tot se-nsufleţeşte,



Şi recunoaştem ce-nţelept

E Cel ce zilnic ne dă pâine

Veniţi să-I dăm, mereu, respect

Căci ne iubeşte, ne susţine!



28 Aprilie, 2009