Poezie De n-ai fi pus...

DE N-AI FI PUS...





*****

De n-ai fi pus, Isus, iubire-n suflet,

Ar fi împletiticit al meu umblet.

N-aş rezona-n cântarea divină,

Aş fi şi acum plină de vină.



Mi-ai dat aripi să pot spre cer să zbor,

Urcând curcubeul îndurărilor.

Sângele Tău a curs pe cruce viaţă,

Transformând sufletul meu de gheaţă

În cântare, din splendida lumină,

Ce mă poartă spre veşnicia divină.



De n-ai fi pus iertare-n inimă,

Şi mărgăritare din lacrimă,

N-aş îndrăzni să Te privesc Soare,

Aş fi veştedă floare, ce moare.



Mi-ai dat rugăciunea alinare,

Şi-n suflet mi-ai pus nouă cântare.

Ce picură rouă-n sufletul meu,

Să pot să Te laud mereu, Dumnezeu.

Cântarea să străbată văzduhul,

Mi-ai umplut cu Duh Sfânt sufletul.



De n-ai fi pus speranţa credinţei,

În roua din umblarea pocăinţei,

N-aş privi spre eterna dimineaţă

Unde voi avea o veşnică viaţă.



Aş fi făr’nădejde, plină de teamă.

N-aş şti învierea Ta, că-nseamnă

Iubire şi din moarte izbăvire,

Pentru sufletul meu neprihănire.

Un dar minunat prin har, mântuire.

Şi-o fericire veşnică cu Tine.



Amin!